Mi-amintesc că pe vremea când eram c8il, adică atunci când habar n-aveam ce e ăla internet sau calculator măcar, când ieşeam dimineaţa devreme la joacă şi ajungeam în casă noaptea târziu, exista o specie de băieţaşi bazaţi, adică “ăia mai mari” care îşi dezvoltaseră un obicei de a scăpa de excesul de salivă prin direcţionarea acesteia înspre asfalt în mod regulat.
Nu ştiu, era la modă să scuipi pe jos. Ştiu pe unu care scuipa de vreo 5 ori pe minut. Mă tot gândeam oare ăsta cum se abţine în casă să nu scuipe. Poate o făcea, habar n-am. În orice caz, pe atunci erai jmeker dacă scuipai. Şi nu oricum. Erau diferite tehnici de scuipat. Se ţineau chiar traininguri de scuipat. Cum să scuipi mai departe, cum să scuipi fără să te stropeşti pe haine, cum să scuipi fără să sune ciudat, cum să scuipi fără să se împrăştie, cum să scuipi cu flegmă ş.a.m.d. Toată zona era plină de scuipat pe jos ca căcatul de ciori în parcuri.
În mod ciudat, mi-e dor de acele vremuri clasice. Azi lumea nu mai scuipă. Azi lumea înghite.
mie nu imi e dor de ei 😀