Dacă vorbim despre istoria cinematografiei, capul de afiș este ținut de „Nașul”, așa cum ne sare imediat pe limbă numele lui Elvis Presley când amintim de rock&roll sau blogândac, în cazul bloggerilor :-j. Așa și în lumea gamer-ilor jocurile video de strategie sunt reprezentate de marele Starcraft, apărut în 1998, fiind considerat unul dintre cele mai bune jocuri din toate timpurile, cu peste 11 milioane de copii vândute până în februarie 2009.

După 12 ani de așteptare și numeroase amânări, cei de la Blizzard Entertainment vor lansa în mod oficial Starcraft II: Wings of Liberty pe 27 iulie în toată lumea.

Ediția a doua continuă încleștarea dintre cele trei specii consacrate, Terran, Zerg și Protoss, venind cu noi tipuri de unități și cu îmbunătățiri semnificative pentru cele cunoscute, în ideea de a crea noi oportunități de tactică și strategie. Dezvoltatorii au promis un motor grafic 3D nou-nouț ce permite o rulare rapidă și atractivă încorporând mai multe unități în condiții de joc în rețea.

Pe lângă posibilitatea de a-l juca alături de pasionați de pe tot mapamondul prin rețeaua Battle.net (ce a suferit la rându-i îmbunătățiri precum comunicarea prin voce, serviciu de salvări bazat pe cloud computing, niveluri şi clasamente, obiective, statistici şi multe altele), Starcraft II include un scenario single-player ce „va continua povestea din StarCraft: Brood War. Povestea urmăreşte aventurile lui Jim Raynor, luptătorul devenit rebel, în care vor fi recunoscute atât personaje familiare, cât şi eroi noi. Jucătorii vor putea să îşi personalizeze experienţa, alegând un traseu propriu şi selectând tehnologia şi căutările avansate cele mai potrivite pentru stilul de joc, pe parcursul campaniei care cuprinde 29 de misiuni. Vor fi incluse de asemenea şi câteva mini-jocuri în modul challenge, cu obiective precise, care au drept scop iniţierea jucătorilor în principiile de bază ale strategiilor multi-player.” (pcforum.ro)

Produsul din magazine va fi distribuit în două variante, una standard (în jur de 60$) și una de colecție (în jur de 100$), care va conține prima ediție a jocului și „expansion-ul Brood War pe un USB de 2GB inspirat de dog tag-ul lui Jim Raynor, un art book de 176 de pagini, un DVD cu interviuri în culise, un CD cu coloana sonoră oficială, un comic book StarCraft, un pet mini-Thor pentru World of Warcraft și câteva itemuri pentru Battle.net” (gamextv.ro)

Până la achiziționarea din magazine, fanii înrăiți pot să îl joace după prima secundă de la lansare, descărcând o copie digitală a jocului, instalând-o și activând-o în urma plății online. Mai multe informații aici.

În același timp, pachetul poate fi precomandat de pe site-ul Gameshop.ro, cu un discount pentru membri.

Vizitați și http://eu.starcraft2.com pentru screenshot-uri, trailere, wallpaper-uri etc.

Surse: 1 | 2 | 3 | 4

Click here to view the embedded video.

Face ce face blogândac şi iar se bagă în seamă cu un material video, de data aceasta în rolul lui Vali Mortalu, un moderator de emisiune sportivă.

Urmăriţi cele mai actuale subiecte din fotbalul devastat de criză, fotbalişti praf, patroni-antrenori, moderatori umiliţi în direct, toate parodiate în bucata asta ce sper să vă enterteinizeze sufletul timp de 11 minute.

Click here to view the embedded video.

Spiderman, Fight Club, The Ring şi multe alte filme celebre sunt “rejucate” de nişte iepuri în câte 30 de secunde de clipuri parodice.


Aruncă o privire la băieţi pe site: http://www.angryalien.com/. Cred că merită ţinând cont că în 2008 au câştigat Webby Awards la secţiunea animaţie.

Stand-up comediantul Aries Spears e cunoscut pentru abilitatea cu care poate să îi imite pe LL Cool J, Snoop Dogg, DMX sau Jay-Z.

Click here to view the embedded video.

Articole asemănătoare:

1. 101 metode de a scăpa de un monitor
2. Top 5 clipuri româneşti pe Youtube
3. Pennypacker, Varnsen and Vandalay all together

- Hai, mă, Geantă la o dezbatere directă!
- Nu şi nu şi nu!

Câştigătorul unui palmier de aur în 2007 cu “432″, Cristian Mungiu vine cu o altă producţie inspirată din epoca lu ăla de o zburat cu helicopteru şi apoi a încasat jde gloanţe în burduhan. Seria se numeşte “Amintiri din epoca de aur” şi se vrea a fi un colaj de legende urbane de pe vremea comunismului.

Nu am îndoieli că filmul e de calitate, venind de la un regizor cu diplomă, d-aia nici nu-mi propun să-i fac acuma critica, de asta vă veţi ocupa fiecare dintre voi, în parte.

Ceea ce mă intrigă e când naiba vor dispărea de pe talamusurile film-meicărilor noştri petele negricioase ale perioadei care îmi provoacă vomă. Un răspuns matematic şi dezolant: când nu vor mai fi în activitate regizori ce s-au născut înainte de 89. Chiar trebuie să aşteptăm până atunci ca să ne mândrim cu producţii cinematografice izvorâte din prezentul actual momentan curent contemporan (dap, formulare paradoxală)? Nu vreau reţete hollywoodiene, că ne-am face de râs. Cred totuşi că după 20 de ani de convalescenţă ideologică suntem diferiţi din multe puncte de vedere de cei care am fost în comunism. Generaţia tânără care n-a prins acele vremuri este acum la maturitate. Trăim pentru viitor, nu pentru trecut.

Tudor Octavian zicea azi la Realitatea că acest gen de filme au priză la publicul din afară, pentru că străinii privesc la trecutul nostru recent ca la epoca de piatră! Aşa e. Dar să ne complacem cu această idee şi să scoatem în continuare pe bandă rulantă filme cu această etichetă? Filmul este o creaţie ficţională, iar ficţiunea poate trăi şi din teme atemporale, precum iubirea, tinereţea, parvenirea, integrarea în societate şi câte şi mai câte, iar punctul de reper, cadrul poate fi şi prezentul. Filmul românesc trebuie să se îndepărteze de stilul documentarist. Consider un scenarist bun dacă se poate debarasa cât mai mult de cadru în beneficiul ficţiunii. Asta aştept de la generaţia nouă de filmologi. Dar cum rămâne cu generaţia nouă care receptează arta? Când observăm o densitate crescândă de (cocalar+pitzi)/m². Filmul este făcut pentru public. Aşteptăm…

Cel mai tare serial de comedie în opinia mea şi a multora, Seinfeld, a oferit de-a lungul celor 9 sezoane momente memorabile pe care orice fan le-ar putea urmări în mod repetat fără să se sature. Unul dintre aceste momente de referinţă e acela când protagoniştii îşi folosesc aliasurile pentru a-şi satisface micile nevoi într-o casă de vânzare.

Click here to view the embedded video.

Articole asemănătoare:

1. 101 metode de a scăpa de un monitor
2. Zulu – Behind the scenes
3. Top 5 clipuri româneşti pe Youtube

Cei care aţi vizionat serialul american “Two and a half men” încă de la începuturi (2003) şi până astăzi aţi avut ocazia să-l urmăriţi pe Jake (interpretat de Angus Jones) cum trece de la copilărie la adolescenţă de-a lungul celor 7 sezoane.

Vă amintiţi ce amuzant era grăsuţul şi mititelul personaj în jurul căruia s-a ţesut întegul plot? Frazele lui naive făceau deliciul situaţiilor de moment din serial. Ei bine, în ultima vreme, de când şi în viaţa reală a intrat în pubertate şi i s-a îngroşat vocea parcă şi-a pierdut tot farmecul. E adevărat că în sezonul actual scenariştii îi conferă un rol ingrat de adolescent enigmatic, anost şi lipsit de noimă, dar mă tot gândesc dacă doar rolul nu-l avantajează sau nu prea e el aşa mare actor, ţinând cont că în toate scenele afişează o faţă fără mimică şi nu cască deloc gura când vorbeşte. Pare să-mi dea dreptate faptul că din 2005 n-a mai jucat în nicio altă producţie decât cea despre care scriu.

Oricum, serialul încă are succes şi nu se pune problema “eliminării” sale din joc, deoarece asta ar însemna probabil sfârşitul show-ului, dar rămâne întebarea: ce se va întâmpla cu Angus Jones după terminarea “Doi bărbaţi şi jumătate” (pentru că odată şi odată se ve termina)? Eu tind să cred că îi va urma pe Macaulay Culkin sau Daniel Radcliffe, alte exemple de copii-vedete care au ieşit din prim-plan după ce au devenit majori.

Chiar dacă nu suntem un popor de încuiaţi cultural ca americanii, care nu ştiu să localizeze S.U.A. pe harta S.U.A., ci cunoaştem cât de cât lumea din afara graniţelor noastre, e normal să cădem pradă unor prejudecăţi culturale, pentru că nu intrăm în contact direct cu civilizaţiile mai îndepărtate geografic, ci aflăm despre ele din enciclopedii sau televizor.

De exemplu, când vine vorba de eschimoşi, ne închipuim nişte fiinţe îmbrobodite în şube groase, aşezaţi pe sanii trase de reni, suflate de viscol şi încercând să intre în iglu contra-vânt. Nu ne trece prin căpăţână că şi pe coasta Groenlandei, de exemplu, există localităţi mai mult sau mai puţin dezvoltate, unde oamenii ăştia (poate nu toţi), oricât ar depinde de condiţiile climaterice vitrege, au şi ei activităţi “normale”, fac sex, îşi înşeală nevestele, poartă tricouri cu “Eminem” sau chiloţi cu “Superman”, întreţin site-uri de internet, râgâie, se scarpină în fund etc. etc.

Aşa şi cu arabii. Nu ştiu ce imagine v-aţi creat voi despre ei, însă din filmuleţul ăsta vă veţi da seama că nu sunt tocmai nişte “sfinţi”, ci mai degrabă chiar amuzanţi, chiar dacă n-aţi dori să fiţi protagoniştii glumelor făcute de ei.

Click here to view the embedded video.