În ultima sa colaborare video (“Plec pe Marte” alături de Smiley) raperul Cheloo de la Paraziţii afişează un tricou cu inscripţia “White and Proud 14″, mesaj ce provine de la o grupare de neo-nazişti americani, înfiinţată de David Lane, un promotor al urei de rasă, condamnat la 190 de ani de puşcărie pentru escrocherie, conspiraţie şi încălcarea drepturilor civile a unui prezentator de radio evreu, asasinat de “Ordin”, gruparea condusă de Lane.

“14 Words” este o expresie adoptată de organizaţia separatistă şi face referire la sloganul acesteia, format din 14 cuvinte: “We must secure the existence of our people and a future for white children”. Textul este inspirat din Mein Kampf-ul lui Hitler (vol. 1, cap.8)

Deşi mesajul de pe tricou nu face trimitere directă la ura altei rase (doar la mândria de a fi alb), provenienţa acestuia şi asocierea cu gruparea neo-nazistă nu dă bine într-un videoclip ce nu are nicio legătură cu acest aspect.

Cu toate că ultimul album Paraziţii, “Slalom printre cretini”, a fost catalogat cu tente puternic xenofobe sau rasiste, conţinând mesaje violente adresate homosexualilor sau ţiganilor, raperii au declarat într-un interviu acordat “Evenimentului Zilei”: “Nu suntem rasişti” sau “Noi nu avem o problemă cu culoarea pielii. La noi totul se reduce la cultură şi atitudine.”

Aceste declaraţii par să fie contrazise de alegerea lui Cheloo de a îmbrăca un tricou cu pecetele unei organizaţii ce nu tolerează oamenii de altă culoare decât cea albă.

Este sau nu de atacat poziţia lui Cheloo? Aştept opiniile voastre.

Surse: 1|2

Articole asemănătoare:

1. Top 5 clipuri româneşti pe Youtube
2. 101 metode de a scăpa de un monitor
3. Cum să instalezi messu fără prostii

Aşa că hoalbă ochiu’ bine, că s-ar putea să fie ultimele imagini Zulu, de nu cumva ne vom scula să mai zămislim astfel de zăpăceli să continuie seria.

Articole asemănătoare:

1. Zulu
2. Pennypecker, Varnsen and Vandalay all together
3. Cum ne prostim la faculta de jurna :P

De aceea cred că există loc şi pentru o abordare mai nebunească, mai ieşită din comun, mai comică, mai “zulu” a realităţii. Pentru asta eu o să fiu aici în continuare să vă servesc cât mai des porţia de umor celor care o doriţi, însă aş aprecia dacă v-aţi exprima părerile direct pe blog prin comentarii, şi nu pe mess sau altundeva. Am nevoie să simt reacţia voastră pentru a şti în ce mod să concep următoarele materiale. Vreau să curgă părerile…

În următoarele zile o să iasă şi momentele funny de la filmări ce nu au încăput în filmuleţ. Vă asigur că o să râdeţi cel puţin la fel de mult şi la ele, aşa că staţi pă zonă…

Articole asemănătoare:

1. Zulu – Behind the scenes
2. Top 5 clipuri româneşti pe Youtube
3. 101 metode de a scăpa de un monitor

Băieţii, se pare, au trecut prin şcoală fără să afle că CONFORT se scrie CONFORT şi nu COMFORT.

Până la urmă bănuiesc că palma trasă de blogândac le-a scuturat puţin tentativa de intelect şi au corectat imediat marea grozăvie (după luni bune de tâmpire), acum fiind OK la capitolul ăsta, cu toate că oagării încă nu simt nevoia să scrie cu diacritice un text profesionist. Bine, asta se întâmplă la şi la case mai mari. hotnews.ro, să numesc numai una.

Articole asemănătoare:

1. Reclană motorie

Nu ştiu, era la modă să scuipi pe jos. Ştiu pe unu care scuipa de vreo 5 ori pe minut. Mă tot gândeam oare ăsta cum se abţine în casă să nu scuipe. Poate o făcea, habar n-am. În orice caz, pe atunci erai jmeker dacă scuipai. Şi nu oricum. Erau diferite tehnici de scuipat. Se ţineau chiar traininguri de scuipat. Cum să scuipi mai departe, cum să scuipi fără să te stropeşti pe haine, cum să scuipi fără să sune ciudat, cum să scuipi fără să se împrăştie, cum să scuipi cu flegmă ş.a.m.d. Toată zona era plină de scuipat pe jos ca căcatul de ciori în parcuri.

În mod ciudat, mi-e dor de acele vremuri clasice. Azi lumea nu mai scuipă. Azi lumea înghite.

Cu toate astea, ştiţi faza aia că dacă te uiţi la ceas şi ora este identică cu minutele (ex. 11:11) atunci se zice că “te iubeşte”. Păi în ultima vreme mi s-a întâmplat acest lucru de foarte multe ori. Poate are şi legătură cu faptul că dacă eşti concetrat pe porcării din astea ai impresia că sunt adevărate, dar pot să jur că peste 70% din cazurile în care m-am uitat la ceas ţăleam numerele astea magice.

Deci, cea sau cele care nutresc sentimente nobile pentru blogândac să îi dea o palmă peste freză că se prinde cam greu. Dacă sunteţi mai multe, o să rezolvăm disputa pe cale amiabilă.

Articole asemănătoare:

1. 101 metode de a scăpa de un monitor
2. Top 5 clipuri româneşti pe Youtube
3. Pennypecker, Varnsen and Vandalay all together

Am redescoperit această plăcere azi, dând gata “De veghe în lanul de secară” a lui Salinger. Nu pot să spun că am rămas cu multe. Poate e prea devreme să trag concluzii, poate încă nu am digerat-o cum trebuie. Regrete nu am, totuşi. Poate doar că nu am citit-o în engleză să simt mai bine expresivitatea limbajului frivol. Lectura nu a fost plictisitoare, dar nu pot să spun că m-a impresionat cu ceva. Singurul citat care mi-a plăcut din roman e replica domnului Antolini:

Mulţi, foarte mulţi oameni s-au frământat şi s-au chinuit aşa cum te frămânţi tu acum. Din fericire, unii şi-au consemnat suferinţele morale şi spirituale în scris. Şi, dacă vrei, poţi învăţa multe de la ei. După cum alţii vor învăţa cândva de la tine, dac-o să ai ce să-i înveţi. Această reciprocitate e un lucru minunat. Şi asta nu e educaţie. E istorie, e poezie.

Poate trăieşte şi în mine un Holden Caulfield mai mult decât îmi dau seama la ora actuală. Un lucru e sigur. Am redescoperit valoarea şi nu mă m-ai opresc. Totuşi, cred că o să revin la clasici.