Ştiu, ştiu, nu e ceva nou… Că doar v-aţi băgat toţi câte un picior şi alte glande retractabile de-a lungul vremii când ăl mai de stat serviciu poştal v-a făcut corespondenţa de oaie într-un fel sau altul.

Totuşi, trebuie să vă povestesc că de dragul nostalgiei şi al lipsei de ocupaţie m-am gândit să trimit o scrisoare clasică unei prietene hăt în Italia. Hârtie, pix, plic, scuipat, timbru… şi toate alea. Am plătit şi câţiva bani în plus să-i lipesc o etichetă cu marca “Prioritar/Prioritaire”, că cică se laudă ăştia că aşa ar ajunge în 3 zile de la data trimiterii! În câte zile credeţi că a ajuns? Aud? Nici mai mult nici mai puţin de O LUNĂ!!

Ca să mă răzbun şi eu cumva m-am gândit să-i trimit un colet ambasadorului României din Insulele Solomon cu un borcan de zacuscă neînfiletat bine, să se bucure şi el de Crăciunul din 2010. Ştiu că săracu nu e de vină, că n-are legătură cu poşta, da cuiva tre să i-o fac, nu? Mi se pare logic.

(5 voturi. Nota 5.00 din 5)

 Loading ...

Şi probabil nu voi şti nici în ziua alegerilor. Cu siguranţă voi apela la “ala-bala portocala” sau “ini mini mai ni mo” în cabina de vot. Nici nu ştiu de fapt pe care dintre metode o s-o folosesc. Probabil o să dau cu banul ca să aflu.

Că nu voi vota pro, asta e sigur. Dar parcă nici contra nu-mi oferă o alternativă viabilă. Mă-nvârt în jurul cozii.

De ce aş vota anti-Băsescu?
Pentru că 10 ani e prea mult. Ar înseamna o pătrime din “domnia” lui Ceauşescu. Şi asta nu sună bine deloc.
Pentru că trebuie să păstrăm tradiţia de a nu avea preşedinte reales.
Pentru că şi-a cam luat-o în cap.
Pentru că vom avea guverne instabile în continuare.
Pentru că dincolo e propus Johannis ca premier, şi sună interesant. Atât.

De ce aş vota anti-Geoană?
Pentru că e bleg. Îmi aminteşte de Alan Harper. Şi la faţă şi la comportament.
Pentru că nu sunt adeptul stângii. Nu că ar conta asta în România, unde doctrinele sunt un amalgam de ciudăţenii.
Pentru că alianţa PSD-PNL nu va funcţiona niciodată.
Pentru că PSD nu a demonstrat nimic când a fost la guvernare.
Pentru că mogulii nu vor mai fi cicăliţi.

Un lucru e sigur. Voi vota. Şi nu va fi vot nul.

(6 voturi. Nota 4.33 din 5)

 Loading ...

- Hai, mă, Geantă la o dezbatere directă!
- Nu şi nu şi nu!

(4 voturi. Nota 5.00 din 5)

 Loading ...

Titlul acesta mi s-a configurat în cap de săptămâni bune, dar simţeam nevoia ca presimţirile mele în legătură cu parcursul uluitor al Unirii Urziceni în Champions Leage să-mi fie confirmate în realitate.

Despre ce vorbesc? Suntem în al 4-lea an în care participăm cu cel puţin o echipă în competiţia supremă a fotbalului. Au fost acolo Steaua de 3 ori, CFR odată, iar anul acesta Unirea. Care au fost coordonatele acestor campanii? Umilinţă, speranţă, orgoliu, muşcare din realitatea crudă, iluzia latentă că ne putem apropia serios ca valoare de giganţi. Pe foaie, 11 puncte în 3 ani (7 Steaua şi 4 CFR Cluj), fără cele 8 de anul acesta adunate doar de Unirea.

Chiar dacă am trăit unele meciuri la care ne venea să ne băgăm capul sub bat de ruşine (înfrângeri la scor cu Real Madrid, Lyon sau Bayern) au existat momente când chiar speram la o calificare în primăvara europeană. Steaua a făcut-o cum-necum în primul an calificându-se, ce-i drept, în 16-imile Cupei Uefa. CFR a fost poate cel mai aproape de o continuare în optimile CL (după impresionantele partide cu AS Roma şi Chelsea), dar s-au scufundat frustrant de uşor în dubla cu Bordeaux, demonstrând dacă mai era nevoie că lipsa de constanţă te aruncă de pe culmi până în adâncul prăpastiei. Totul a fost o aparenţă…

Să trecem la esenţă. Ingrediente: un patron preocupat, dar invizibil, un manager cu experienţă şi abil, un antrenor cu pregnanţă şi viziune de joc extraordinară, un lot de jucători fără nume, dar bătăioşi şi talentaţi, un public restrâns, un orăşel necunoscut şi multă, multă sete de performaţă.

Toate amestecate laolaltă: Unirea Urziceni. Ai spune că o astfel de echipă poate să facă figuri frumoase, dar se va pierde pe parcurs. Dar nu. Unirea bate pe Sevilla cu jumătatate de stadion Ghencea gol şi este mai aproape de o calificare în primăvara CL ca oricare altă echipă din toată istoria fotbalistică din România. A obţinut două victorii cu ajutorul autogolurilor adversarilor? Şi asta e adevărat. Dar norocul este susţinut de un joc bun şi o tactică temeinic gândită. De esenţă.

Indiferent care va fi rezultatul din ultima partidă de la Stuttgart (avem nevoie de cel puţin un egal pentru a termina pe 2), Unirea şi-a spus cuvântul. A demonstrat. De aici încolo trăim cu bucurie în inimi şi aşteptăm să se producă surpriza.

(4 voturi. Nota 5.00 din 5)

 Loading ...