Probabil pe toţi ne bate gându cum naiba ajung unii dintre concetăţenii noştri mai închişi la culoare să deţină ditamai palatele de enşpe etaje şi tot atâtea maşini de lux, când n-au pus în viaţa lor mâna pe o carte în afară de cele de joc ori nici nu ştiu să îşi citească numele din buletin, în timp ce noi ceilalţi facem eforturi colosale de a ne menţine în facultăţi pentru o diplomă care ştim bine că nu ne garantează deloc un loc de muncă decent.

În orice caz, vă spun io că ăstia n-au avut de-a face în viaţa lor cu TVA, taxa unică sau impozite pe venituri. E doar unul dintre răpunsuri. Cel care a făcut următoarea prezentare PPS a încercat să explice de unde provin averile ţiganilor bogaţi. Cu siguranţă însă nu s-au menţionat afacerile murdare în complicitate cu poliţia şi alte autorităţi locale.

Preview:

Download: Cine_a_platit.pps (48)

(6 voturi. Nota 5.00 din 5)

 Loading ...

Ca orice individ bătut de soartă, primesc şi eu zi de zi spam-uri în căsuţa de e-mail Yahoo. Cele mai multe intră în folderul destinat acestor mesaje, dar unele mai “scapă” şi trec direct în “Inbox”. Bine, un pic şi eu sunt de vină că când eram în pubertate m-am înregistrat pe toate site-urile posibile, iar acuma îmi trag ponoasele. Oricum, de-a lungul carierei mele de user de poştă electronică am primit tot felu de mesaje de la nu ştiu ce prinţ din Mozambic moştenitor de bancă sau top model din Ouagadougou rămasă pe drumuri, dar unu ca ăsta tre să recunosc că m-a dat pe spate, în primul rând că am rămas cu gură cască o vreme:

(5 voturi. Nota 4.80 din 5)

 Loading ...

Cei care aţi vizionat serialul american “Two and a half men” încă de la începuturi (2003) şi până astăzi aţi avut ocazia să-l urmăriţi pe Jake (interpretat de Angus Jones) cum trece de la copilărie la adolescenţă de-a lungul celor 7 sezoane.

Vă amintiţi ce amuzant era grăsuţul şi mititelul personaj în jurul căruia s-a ţesut întegul plot? Frazele lui naive făceau deliciul situaţiilor de moment din serial. Ei bine, în ultima vreme, de când şi în viaţa reală a intrat în pubertate şi i s-a îngroşat vocea parcă şi-a pierdut tot farmecul. E adevărat că în sezonul actual scenariştii îi conferă un rol ingrat de adolescent enigmatic, anost şi lipsit de noimă, dar mă tot gândesc dacă doar rolul nu-l avantajează sau nu prea e el aşa mare actor, ţinând cont că în toate scenele afişează o faţă fără mimică şi nu cască deloc gura când vorbeşte. Pare să-mi dea dreptate faptul că din 2005 n-a mai jucat în nicio altă producţie decât cea despre care scriu.

Oricum, serialul încă are succes şi nu se pune problema “eliminării” sale din joc, deoarece asta ar însemna probabil sfârşitul show-ului, dar rămâne întebarea: ce se va întâmpla cu Angus Jones după terminarea “Doi bărbaţi şi jumătate” (pentru că odată şi odată se ve termina)? Eu tind să cred că îi va urma pe Macaulay Culkin sau Daniel Radcliffe, alte exemple de copii-vedete care au ieşit din prim-plan după ce au devenit majori.

(4 voturi. Nota 5.00 din 5)

 Loading ...

Stau şi-mi văd de viaţă, încercând din răsputeri să mă bucur de ea, dar reveria mi-e scurtcircuitată frecvent de gândul că aparţin unui stat şi depind în mare măsură de ceea ce se hotărăşte de sus. Suntem în prag de alegeri prezidenţiale, dar deşi nu sunt nici personaj de Caragiale, nu sunt nici turmentat la momentul când scriu, tot mi se fâţâie prin cap întrebarea: Eu cu cine mama naibii votez?

Mă cunosc şi am convingerea că ştiu să citesc oameni, pe unii îi aşez în tipare doar după ce le văd faţa, pe alţii trebuie să-i cunosc mai bine ca să dau un verdict, uneori mai şi greşesc, spre bucuria sau dezamăgirea mea, dar când citesc lista candidaţilor simt că nu am niciun dubiu că viitorul României va fi la fel de negru, oricare dintre aceşti coioţi vor muşca costiţa supremă, fotoliul de la Cotroceni.

Îl avem întâi pe câştigătorul alegerilor din 2009, primul în sondaje(UPDATE: Am auzit că Geoană ar fi cu 1 procent peste. Nu vă stresaţi, oricum.), Traian Băsescu, acest păpuşar ventriloc cu faţă de inocent, ce şi-a depăşit în nenumărate rânduri atribuţiile, dirijându-i de la spate pe alde Tăriceanu, apoi Boc. Va câştiga în mode cert un nou mandat, nici nu ştiu de ce se mai cheltuie bani pe alegeri. De ce? Pentru că a ştiut să joace bine cărţile. Pentru că poartă masca omului de rând, ştie să comunice cu poporul. Pentru că în mandatul său am intrat în UE. S-au mărit pensiile. A cochetat cu reducerea corupţiei. Nu sunt tipul negativist absolut să afirm că nu s-a făcut nimic. S-a făcut. Nu ştiu dacă altă formaţiune putea să facă mai mult. În orice caz, au avut şansa să o demonstreze înainte. Şi n-au făcut-o.

Mircea Geoană. Părerea mea, o proastă nominalizare din partea unui partid puternic ce avea totuşi şanse să-l doboare pe anteriorul. Cu el niciodată. Pentru că e naiv. E de suprafaţă. E de moment. E neputincios. E dejucabil. Pe ce mă bazez? Pe ceea ce scoate pe gură. Asta îmi ajunge.

Crin Antonescu. Un bărbat bine, ar spune femeile, cu chip angelic şi ochi albaştri pătrunzători. Nu văd nicio răutate în el. Dar nu-l văd preşedinte, pentru că nu are experienţă. Şi acum România nu are nevoie de experimente. PNL-ul şi-a demonstrat mediocritatea în guvernul Tăriceanu.

Urmează plutonul. Cei care fac ca buletinul de vot să nu conţină doar o foaie, ci probabil două-trei. Gure-sparte, paranoici, simbolici şi alte brânzeturi.

Asta am în faţă, pune-mă să aleg! Mulţi ar spune: păi de aia stau acasă şi nu mă interesează politica. Eu spun că eşti prost. Că te plângi apoi că ţara e de căcat şi te apuci de petiţii online şi înjuri în autobuze, în staţii, în parc. În Germania o prezenţă de 70% la vot se consideră slabă. Nu de aia e Germania unde e. Dar e un semn, e un început. Du-te să votezi, chiar dacă nu ai cu cine. Alege-l pe cel mai bun dintre cei răi.

(5 voturi. Nota 5.00 din 5)

 Loading ...

Acum vreo cinci ani, pe vremea dinozaurilor, când eram mai romantic şi mai poetic am meşterit următoarele versuri de care nu mi-e ruşine.

Sunt nebun?

Un gong al durerii mă trezeşte; observ:
Într-un cazan mare mă aflu şi fierb,
Ceaţa de aburi e deasă şi simt,
Al inimii mele incandescent ritm.

În diabolica negură frapant disting
Fragmente de oameni; încerc să-i ating.
În van însă, căci ei se retrag,
Iar conturul lor devine tot mai vag.

Sunt chipuri de fiinţe ce ieri mă adorau.
Acum, mă gândesc, ce dumnezeul meu au?
De ce nu mă cunosc şi-n lanţuri mă leagă?
Mă cred nebun şi de lume mă separă?

Izul propriului trup e tot mai profund,
Simt că uşor în adâncuri m-afund,
Nu mă zbat, nu ţip, ci fidel mă supun
La a mea crudă soartă de… nebun.

Constructorul e artist

Constructorul
e artist.
Stând pe WC,
l-am văzut în podea
- format din mozaicuri albe
turnate-n beton -
pe Jules Verne.

Era imperfect, ce-i drept,
- avea nas strâmb;
barba mi-am închipuit-o eu
din vidul ce-l înconjura -
dar semăna.

Am chemat-o pe surioara mea
- mai mică -
să-l vadă.
Mi-a spus că sunt nebun
şi mi-a râs în faţă.
Sunt răvăşit acum, nu ştiu,
e constructorul artist?
sau eu sunt doar purtat
de-o undă dulce-a unei viori…

(5 voturi. Nota 5.00 din 5)

 Loading ...