După lungi şi transpirante momente dă manoperă, filipinezii mei ageri ce-şi duc veacul prin sertare au reuşit să scoată la lumină ultimul răcnet din fenomenul “Zulu”, sub titulatura de “Behind the scenes”, adică una bucată de material ce dezvăluie scene incitante de la filmări care n-au încăput în capodoperă, sau momente hazlii în care numa’ nu ne-o ieşit ce-am vrut să facem.
Aşa că hoalbă ochiu’ bine, că s-ar putea să fie ultimele imagini Zulu, de nu cumva ne vom scula să mai zămislim astfel de zăpăceli să continuie seria.
Loading ...
Urmăreşte în premieră mondială una dintre cele mai de succes producţii în care joacă blogândac, “ZULU”. Se zvoneşte că filmuleţul “ZULU” se bate în rating-uri cu puţin mai modestul film “Avatar”, deşi nu bag mâna în foc. Oricum, merită să tragi cu ochiul la acest material revoluţionar.
Mi-ar plăcea să cred că “Zulu” vorbeşte de la sine şi nu are nevoie de prezentare. Două cuvinte doar. “Zulu” a fost conceput ca experiment social pentru un curs de jurnalism. Nu ne-am propus să demonstrăm neapărat ceva. Toate momentele puse în scenă erau oarecum previzibile. Ştim că printre noi există o varietate de oameni. Unii ignoranţi, alţii deschişi la minte, alţii resemnaţi, alţii revoltaţi, însă toţi suntem într-o oarecare măsură subordonaţi unui sistem instabil ce ne poate induce în subconştient o stare de apatie, de cufundare în cotidianul plin de griji şi probleme.
De aceea cred că există loc şi pentru o abordare mai nebunească, mai ieşită din comun, mai comică, mai “zulu” a realităţii. Pentru asta eu o să fiu aici în continuare să vă servesc cât mai des porţia de umor celor care o doriţi, însă aş aprecia dacă v-aţi exprima părerile direct pe blog prin comentarii, şi nu pe mess sau altundeva. Am nevoie să simt reacţia voastră pentru a şti în ce mod să concep următoarele materiale. Vreau să curgă părerile…
În următoarele zile o să iasă şi momentele funny de la filmări ce nu au încăput în filmuleţ. Vă asigur că o să râdeţi cel puţin la fel de mult şi la ele, aşa că staţi pă zonă…
Loading ...
Într-un articol anterior (Reclană motorie) am semnalat greşeala gramaticală bombastică apărută pe bannerele unei firme româneşti ce-şi face o campanie publicitară de proporţii prin Google Ads.
Băieţii, se pare, au trecut prin şcoală fără să afle că CONFORT se scrie CONFORT şi nu COMFORT.
Până la urmă bănuiesc că palma trasă de blogândac le-a scuturat puţin tentativa de intelect şi au corectat imediat marea grozăvie (după luni bune de tâmpire), acum fiind OK la capitolul ăsta, cu toate că oagării încă nu simt nevoia să scrie cu diacritice un text profesionist. Bine, asta se întâmplă la şi la case mai mari. hotnews.ro, să numesc numai una.
Loading ...
Mi-amintesc că pe vremea când eram c8il, adică atunci când habar n-aveam ce e ăla internet sau calculator măcar, când ieşeam dimineaţa devreme la joacă şi ajungeam în casă noaptea târziu, exista o specie de băieţaşi bazaţi, adică “ăia mai mari” care îşi dezvoltaseră un obicei de a scăpa de excesul de salivă prin direcţionarea acesteia înspre asfalt în mod regulat.
Nu ştiu, era la modă să scuipi pe jos. Ştiu pe unu care scuipa de vreo 5 ori pe minut. Mă tot gândeam oare ăsta cum se abţine în casă să nu scuipe. Poate o făcea, habar n-am. În orice caz, pe atunci erai jmeker dacă scuipai. Şi nu oricum. Erau diferite tehnici de scuipat. Se ţineau chiar traininguri de scuipat. Cum să scuipi mai departe, cum să scuipi fără să te stropeşti pe haine, cum să scuipi fără să sune ciudat, cum să scuipi fără să se împrăştie, cum să scuipi cu flegmă ş.a.m.d. Toată zona era plină de scuipat pe jos ca căcatul de ciori în parcuri.
În mod ciudat, mi-e dor de acele vremuri clasice. Azi lumea nu mai scuipă. Azi lumea înghite.
Loading ...
Cei care încă nu ştiţi, eu sunt o persoană fără superstiţii. 0. Nada. Chiar îmi vine rău când aud că cineva le ia în serios sau chiar îşi ghidează viaţa după ele sau după horoscop. Dacă mă întrebi pe mine, când văd o mâţă neagră ce-mi taie calea mă doare-n bască sau am obiceiul să mă întorc de vreo zece ori după un lucru că-s uituc. Şi nu am păţit nici pe dracu. (Oare?)
?
Cu toate astea, ştiţi faza aia că dacă te uiţi la ceas şi ora este identică cu minutele (ex. 11:11) atunci se zice că “te iubeşte”. Păi în ultima vreme mi s-a întâmplat acest lucru de foarte multe ori. Poate are şi legătură cu faptul că dacă eşti concetrat pe porcării din astea ai impresia că sunt adevărate, dar pot să jur că peste 70% din cazurile în care m-am uitat la ceas ţăleam numerele astea magice.
Deci, cea sau cele 
care nutresc sentimente nobile pentru blogândac să îi dea o palmă peste freză că se prinde cam greu. Dacă sunteţi mai multe, o să rezolvăm disputa pe cale amiabilă. 
Loading ...
(2 voturi. Nota 4.50 din 5)
Loading ...
Ce zic oamenii