Home > Literatură > Liricul din mine: 2 poezii creaţii proprii

Liricul din mine: 2 poezii creaţii proprii

1,386 dă vizualizări

October 19th, 2009 Apasă aici ca să comentezi Vezi comentariile

Acum vreo cinci ani, pe vremea dinozaurilor, când eram mai romantic şi mai poetic am meşterit următoarele versuri de care nu mi-e ruşine.

Sunt nebun?

Un gong al durerii mă trezeşte; observ:
Într-un cazan mare mă aflu şi fierb,
Ceaţa de aburi e deasă şi simt,
Al inimii mele incandescent ritm.

În diabolica negură frapant disting
Fragmente de oameni; încerc să-i ating.
În van însă, căci ei se retrag,
Iar conturul lor devine tot mai vag.

Sunt chipuri de fiinţe ce ieri mă adorau.
Acum, mă gândesc, ce dumnezeul meu au?
De ce nu mă cunosc şi-n lanţuri mă leagă?
Mă cred nebun şi de lume mă separă?

Izul propriului trup e tot mai profund,
Simt că uşor în adâncuri m-afund,
Nu mă zbat, nu ţip, ci fidel mă supun
La a mea crudă soartă de… nebun.

Constructorul e artist

Constructorul
e artist.
Stând pe WC,
l-am văzut în podea
– format din mozaicuri albe
turnate-n beton –
pe Jules Verne.

Era imperfect, ce-i drept,
– avea nas strâmb;
barba mi-am închipuit-o eu
din vidul ce-l înconjura –
dar semăna.

Am chemat-o pe surioara mea
– mai mică –
să-l vadă.
Mi-a spus că sunt nebun
şi mi-a râs în faţă.
Sunt răvăşit acum, nu ştiu,
e constructorul artist?
sau eu sunt doar purtat
de-o undă dulce-a unei viori…

(5 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading...
  1. October 19th, 2009 at 23:00 | #1

    Inceputul era promitator. Ai fi fost un poet pe cinste.

    [Răspunde]

  2. bubu
    October 27th, 2009 at 11:20 | #2

    dap, expresive versurile. 😉

    [Răspunde]

  1. No trackbacks yet.