Ştiu, ştiu, nu e ceva nou… Că doar v-aţi băgat toţi câte un picior şi alte glande retractabile de-a lungul vremii când ăl mai de stat serviciu poştal v-a făcut corespondenţa de oaie într-un fel sau altul.

Totuşi, trebuie să vă povestesc că de dragul nostalgiei şi al lipsei de ocupaţie m-am gândit să trimit o scrisoare clasică unei prietene hăt în Italia. Hârtie, pix, plic, scuipat, timbru… şi toate alea. Am plătit şi câţiva bani în plus să-i lipesc o etichetă cu marca “Prioritar/Prioritaire”, că cică se laudă ăştia că aşa ar ajunge în 3 zile de la data trimiterii! În câte zile credeţi că a ajuns? Aud? Nici mai mult nici mai puţin de O LUNĂ!!

Ca să mă răzbun şi eu cumva m-am gândit să-i trimit un colet ambasadorului României din Insulele Solomon cu un borcan de zacuscă neînfiletat bine, să se bucure şi el de Crăciunul din 2010. Ştiu că săracu nu e de vină, că n-are legătură cu poşta, da cuiva tre să i-o fac, nu? Mi se pare logic.

(5 voturi. Nota 5.00 din 5)

 Loading ...