Operaţiile estetice – pro sau contra?

Deoarece am fost bătut pe umăr că nu tratez şi subiecte mai “tari”, iată că azi îmi scot de la naftalină faţa de om serios şi mă afund într-o temă tot mai răsunătoare în zilele noastre. În urmă cu câţiva ani operaţiile chirurgicale pentru îmbunătăţirea aspectului fizic ţineau de domeniul claselor sociale din vârf, însă astăzi tot mai mulţi români îşi permit să apeleze la bisturiu pentru că nu sunt mulţumiţi cu corpul dat de Dumnezeu.

Din start aş încerca să fac diferenţa între operaţiile estetice reparatorii şi cele făcute din moft, cu toate că uneori cele două survin din motivaţii care se întretaie. Prin operaţii reparatorii nu mă refer la cele la care se recurg în urma unor accidente, acolo n-am nimic de comentat, vorbesc de cele prin care se încearcă înlăturarea unui “defect” din naştere. Un nas mai cârn, nişte urechi mai clăpăuge etc. Acuma să nu credeţi că vreau să fac pe moralistul şi să mă ascund sub acoperişul locurilor comune gen “orice om e frumos în felul lui” sau “frumuseţea interioară e mai importantă”, nu. Cine doreşte să îşi facă operaţie pentru că nu e mulţumit de cum arată, să îşi facă. Nu condamn acest lucru. Dacă te simţi mai în pielea ta şi mai încrezător, de ce nu?

Ceea ce doresc eu e să atrag atenţia asupra unei concepţii idioate, unei tendinţe în rândul tinerelor mai ales, de a-şi căuta modele de viaţă prin reviste glamour sau la TV. S-a ajuns ca idealul feminin să fie reprezentat în media de fetiţele bombate, umplute până la refuz de silicon prin toate colţişoarele corpului şi înfoliate într-1 cm² de material textil, descoperind mai mult decât acoperind, ajungându-se uşor-uşor la Eva, varianta porno. Vorbesc despre fenomenul pitzi. Oi fi eu mai de clasă veche, dar nu văd cum acest tip de creatură ar putea reprezenta o posibilă candidată pentru femeia cu care vreau îmi împart viaţa, cu care pot să şi vorbesc şi nu doar să o folosesc pe post de păpuşă gonflabilă. În primul rând, cum mă înfăţişez cu ea pe stradă, ştiind că cinci mii de ochi o scanează şi tot atâtea fantezii spumoase se nasc cu ea, dar nu în mintea mea.

Tot mai multe “vedete” recurg la injectarea buzelor pentru a urma tiparul “Angelina Jolie”. Ăsta mi se pare cel mai tâmpit lucru în materie, în primul rând pentru că arată jalnic şi niciodată nu va avea un aspect natural. Doar un exemplu. Dacă aceste fiinţe se înjosesc într-atât, încât să renunţe la frumuseţea naturală şi decenţă doar pentru a-şi satisface mai altfel partenerul pervers la sexul oral, nu le-aş numi fiinţe.

Mărirea sânilor: nu aş avea ceva de reproşat acolo unde se face în limitele bunului-simţ, să zicem dacă într-un cuplu reprezintă o problemă şi ambii parteneri convin că e un impediment pentru viaţa lor sexuală şi nu pentru cea socială, exterioară. Dacă ne referim la ultimul aspect, din nou trebuie să evoc sintagmele îngroşate mai sus, în care, oricât de clişeistic ar suna, vă vine să credeţi sau nu, NOI, cei din garda de oameni normali (câţi or mai fi) încă mai credem. E adevărat că un decolteu bogat îţi aduce multe beneficii în viaţă. Corect. Dar până la urmă, un decolteu este mincinos. Îi poţi minţi pe alţii cât vrei, dar te minţi şi singură. Pentru că nu vei fi niciodată apreciată pentru calităţile tale, altele decât cele fizice. Dacă ar fi după mine, chiar dacă mulţi m-ar scuipa acuma, aş interzice cu desăvârşire decolteurile în locaţii publice. Nu sunt comunist sau puritan, dar pentru mine un decolteu nu înseamnă altceva decât un produs expus la vânzare. Depinde de fiecare ce vrea să vândă.

De marţi pe ProTV începe un nou sezon al emisiunii “Frumuseţe pe muchie de cuţit”, copie fidelă a formatului american “Extreme makeover”. Publicul român e ahtiat după senzaţional. Şi într-adevăr programul aduce un suflu nou pe piaţa de televiziune. Oameni simpli, retraşi şi nemulţumiţi de propriul look devin peste noapte sex-simboluri cu ajutorul chirurgiei estetice. Parteneri de viaţă sunt separaţi pentru câteva săptămâni şi după ce se reîntâlnesc nu se mai recunosc, atât de mult i-a schimbat bisturiul. După ce te-ai îndrăgostit de un chip, oricum ar fi el, care pentru tine era frumos, fiindcă era oglinda sufletului, eşti în stare să te acomodezi cu o imagine absolut nouă, cu un bibelou, o statuie? Decizia îţi aparţine. TU ştii ce vrei de la viaţă. Dar ai grijă, de la normal la sinistru e doar un singur pas. Vrei dovada?