Ştiu, ştiu, nu e ceva nou… Că doar v-aţi băgat toţi câte un picior şi alte glande retractabile de-a lungul vremii când ăl mai de stat serviciu poştal v-a făcut corespondenţa de oaie într-un fel sau altul.
Totuşi, trebuie să vă povestesc că de dragul nostalgiei şi al lipsei de ocupaţie m-am gândit să trimit o scrisoare clasică unei prietene hăt în Italia. Hârtie, pix, plic, scuipat, timbru… şi toate alea. Am plătit şi câţiva bani în plus să-i lipesc o etichetă cu marca “Prioritar/Prioritaire”, că cică se laudă ăştia că aşa ar ajunge în 3 zile de la data trimiterii! În câte zile credeţi că a ajuns? Aud? Nici mai mult nici mai puţin de O LUNĂ!!
Ca să mă răzbun şi eu cumva m-am gândit să-i trimit un colet ambasadorului României din Insulele Solomon cu un borcan de zacuscă neînfiletat bine, să se bucure şi el de Crăciunul din 2010. Ştiu că săracu nu e de vină, că n-are legătură cu poşta, da cuiva tre să i-o fac, nu? Mi se pare logic.
am votat! am votat aici, am votat in primul tur…cu vreo 3 “amprente” si votez si azi! stiu cu cine si stiu si de ce!
te votez si pe tine pt ca scrii mai bine decat mi-ai vorbit vreodata! (poti s-o iei ca pe un compliment!)
stiu ca aici e vorba de posta dar poate comentariu meu se face “posta” pe la mai multe articole blogandite.
bine ai scris, bine ai gasit :))
true! si eu am patit destule cu Posta Romana si inca patesc; ba imi sparge cd-urile ori isi baga nasu prin colete sau mi le pierde!
Posta Romana suge!!!