În teorie un campionat mondial se organizează pentru a afla care națională este cea mai puternică dintre toate la un moment dat. În practică eu spun că e imposibil să se testeze acest lucru, iar formatul consacrat cu stagii eliminatorii întărește ideea că în obținerea titlului mondial intervin mai mulți factori secundari, precum norocul, dispoziția de moment a jucătorilor, accidentările, suspendarea unor jucători importanți, greșelile arbitrilor etc. De aceea nu întotdeauna câștigă naționala care „merită”. Probabil cel mai potrivit sistem ar fi asemănător campionatelor naționale, în care fiecare echipă joacă cu fiecare. Mă refer la cele peste 200 de state din lista FIFA, nu doar la cele calificate în turneul final (care nu ar mai exista). Evident, acest format nu este verosimil. Rămânem deci cuclasicele imperfecțiuni ale fotbalului.
În clipa de față cred că foarte mulți sunt de acord că Germania este cea mai puternică echipă de la CM (Eu am fost convins după primul meci cu Australia). Poate la mică distanță se află Olanda. În mod normal, cele două ar trebui să dispute finala. Totuși, spre deosebire de „portocala mecanică”, maniera debordantă prin care Manschaft-ul a dispus de adversarele sale este incredibilă. Această echipă a atacat fulminant din minutul 0 până în al 90-lea în toate partidele. Setea de goluri nu s-a risipit nici când s-au aflat în siguranța unui avantaj de 2 goluri, precum fac alte echipe mari, retrăgându-se în apărare (pe motiv că se menajează pentru meciul următor). Nu. Această echipă i-a „măcelărit” pe toți, indiferent de nume. Anglia și Argentina au căzut fără suflare în fața ofensivei lui Klose, Podolski sau Müeller.
A existat însă meciul din grupe cu Serbia, când au pierdut cu 0-1. Toți cei care au văzut acel meci știu că nemții nu au făcut abatere de la stilul pe care l-am descris mai sus, însă unele circumstanțe nefericite (au ratat ocazii imense) au făcut ca lucrurile să nu iasă cum au dorit ei. De acest lucru mă tem în semifinală și în eventuala finală. În cazul în care câștigătorii s-ar alege prin votul publicului ca la Eurovision, Germania s-ar afla fără dubii în topul preferințelor. În realitate, luptele se vor da pe teren, iar potențialul indiscutabil al nemților de a trece peste adversare va fi supus factorilor secundari.
Spaniolii sunt un bun exemplu de oportuniști. Au beneficiat de un culoar generos și și-au câștigat meciurile la limită (1-0) în fața mai modestelor Portugalia și Paraguay. Circumstanțele i-ar putea ajuta și în semifinala cu Germania, unde să zicem ar putea împinge meciul la penalty-uri și să câștige in extremis.
Dacă Uruguay-ul s-ar califica în finală în dauna Olandei, nimeni n-ar fi supărat dacă ar câștiga trofeul, fiind privită ca surpriza turneului (precum Grecia la Europenele din 2004). Acest lucru nu e imposibil.
Olanda e singura echipă ce și-a câștigat toate partidele de până acum, însă nu putem spune că a pus mare accent pe spectacol, mulțumindu-se cu un joc tactic „la siguranță” și cu maximum 2 goluri pe meci. Au bătut Brazilia în sferturi nesperat, după ce aceasta s-a blazat în repriza a doua. Olanda – Germania sună bine într-o finală în care orice se poate întâmpla.
Merită sau nu Germania să câștige Campionatul Mondial din 2010? S-a tot vehiculat în presă și în cadrul comentariilor televizate că în istoria fotbalului nu au trecut mai mult de 20 de ani fără ca Manschaft-ul să câștige trofeul, iar termenul expiră anul acesta. Chiar și statisticile sunt în favoarea lor, pare că nimeni nu i-ar putea opri. Întrebarea nu este însă dacă MERITĂ să câștige, ci dacă VOR CÂȘTIGA. Peste ani nimeni nu-și va aminti de frumusețea jocurilor prestate, ci de numele din dreptul etichetei „Câștigătoare a Campionatului Mondial din Africa de Sud 2010”.
