S-a întâmplat fără să îl controlez. Un proces prin care a crescut în jurul meu un scut mental şi sentimental. Nu mai există de mult un copil în mine. Sunt matur, dar nu matur ca orice matur la vârsta mea, sunt matur de 1000 de ani, ca un stejar cu scoarţa groasă ce a văzut multe, de-a lungul multor secole, dar a rămas neclintit.
Nu am plâns de mult. Nu mai ştiu ce e plânsul. Am râs. Dar nu era râsul meu.
Mai demult, dacă aveau loc evenimente de genul celor din Africa, cu detronări de dictatori, stăteam cu sufletul la gură pe ştiri, să văd ce se întâmplă în continuare. Acum, nimic. Mai demult, dacă vedeam o ştire ca asta, în care Bleonţ îşi flutură ce are de fluturat, aveam ceva reacţie. Pozitivă sau negativă. Nici nu îmi dau seama. Acum, nimic. Nimic în jurul meu nu îmi mai stârneşte vreo emoţie.
O replică de încurajare/lehamite/rutină va răsuna inconfundabil, să mă bucur de lucrurile mărunte din viaţă. Un zâmbet, o atenţie, un măr. Taci.
N-am mai citit o carte de nu ştiu când. Şi dacă o citesc, ce? O să găsesc valoarea, o să mă impresioneze? Cu siguranţă. Dar ce să fac cu ficţiunea? Sau dacă e reală, am şi pătruns în mintea autorului, l-am descifrat, pentru că gândesc la fel ca el. Şi el e pierdut, nu ştie cum să se refugieze şi unde. Sau dacă e un produs comercial, mai rău. Poate un documentar menit să-ţi stârnească emoţii puternice. Bani. Totul e făcut ca să vândă. De foarte mult gândesc odată cu autorul oricărui produs mediatic. Sunt în spatele lui, dar nu mă vede.
Am descifrat tot din viaţă, univers. Temporal sau atemporal. Cineva ar zice că e imposibil. Eu nu. Am comprimat tot într-un bob de gândire. Tot universului îi dau zoom out la infinit. Pentru că pot. Cei fericiţi trăiesc încapsulaţi la o rezoluţie mică a universului. Trăiesc într-o bulă şi se simt bine în bula lor. Şi îi invidiez. Ceea ce am de făcut e să îi fac fericiţi pe ei. Doar asta mă duce mai departe.
Starea aceasta se numeste blazare si nu maturitate/maturizare.E foarte periculoasa si perverteste ratiunea.Duce la ‘legumizare’.Nu te lasa ispitit;nu e aur tot ce scipeste.
Scuze: sclipeste
NUMIT NU-S citit de la dreapta la stanga;mai bine dekt sunt INUMAN;EXCELENT: SUNT SUBLimuncitor!
e mai mult decat blazare. poate filozofie de viata. si e ratiune pura. sau prabusirea sistemului de iluzii, cum o numeste Liiceanu. nu e depresie. recomand citirea articolului si ca un text artistic.
Ca text artistic e impresionant dar ca filozofie de viata? poate doar a unui fir de iarba…ratiune pura? niciodata!ratiunea e pura doar daca este ca diamantul:rece si dura dar exacta.
As minti sa zic ca am inteles ceva din ce a scris nick;poate nu mi se adresa mie
nu cred ca vom ajunge vreodata la un consens. trebuie sa fii in pielea mea ca sa ma intelegi. pt mine asta e ratiunea pura si propriul meu adevar, dar nu cred ca sunt singurul pe lume care simte asa. altfel as fi intr-adevar nebun sau cel putin ciudat.
nick se adresa in special mie in stilul caracteristic. cred k am inteles in proportie de 90%.
Incerc sa te inteleg si sigur nu esti singur pe lume care gindeste asa;m-am gindit ca scrii pe un blog tocmai in ideea dialogului;daca preferi sa monologhezi,scuze,ma retrag…
nu-i vorba ca nu incurajez dialogul, dar eu ma refeream strict la
subiectul asta in care o sa ne contram la infinit, fara sa ajungem
la un numitor comun. daca vrei, putem continua…
cum doresti
cred k tine de tine daca vrei sa continui sau nu. eu mi-am exprimat opinia completa in articol. din ce am inteles din comentariile tale, felul in care gandesc este o stare anormala, o greseala pe care trebuie sa o indrept cumva si sa imi schimb viziunea. nu tine neaparat de dorinta de schimbare, asa sunt construit sa gandesc si oarecum sunt mandru de ceea ce sunt, nu vreau “sa fiu ca altii”, dar pe de alta parte uneori simt ca trebuie sa ma mulez mai mult pe gandirea generala a societatii.
Fiecare avem un ‘ceva’ care ne individualizeaza dar toti sintem oameni;zoon poliikon,stii? sint curioasa citi ani ai? Asta daca nu consideri intrebarea prea personala sau prea obraznica
n-ai zis nimik nou pentru mine. 23 am.
Multi inainte !Faptul explica multe.Apa nu strapunge muntii prin forta ci prin vesnics ei curgere.Iti doresc sa nu te lasi ‘rotunjit’de curgerea apei care va trece si peste tine;ramii asa,mai coltos…eu nu am reusit si de aceea numarul nuantelor de gri a crescut lasind in urma tot mai putin alb-negru
la fel ma simt si eu. si e naspa