Săptămâna trecută am schimbat un pic aerul local ca să mă minunez de capitala Austriei, cică cel mai locuibil oraș din Europa, al treilea în lume (conform EIU).
Ce înseamnă cel mai locuibil? Păi trebuie să te duci acolo ca să îți dai seama.
Începând de la infrastructură: rețeaua de transport e ultramodernizată și accesibilă, nici dacă vrei nu te poți pierde prin oraș; aproape toate străzile au piste de biciclete în paralel cu trotuarul – Viena e plină de bicicliști care se pot simți în siguranță în trafic;
mediul înconjurător: orașul e plin de zone verzi și parcuri imense (cam cât un sat de la noi) unde o să găsești tot timpul oameni (tineri și bătrâni) care fac jogging, sau practică alte sporturi pe terenurile special amenajate;
cultura: n-are rost să povestesc, Viena e… Viena din cărți și de la televizor.
societatea: oamenii sunt civilizați (chiar când am ajuns, seara târziu am fost nevoit să iau un taxi până la destinație – spre surprinderea mea, taximetristul a fost extrem de prietenos și nu a încercat să profite de starea mea de buimăceală – m-a taxat mai puțin decât spusese inițial) și au un nivel de trai ridicat; în cartierele mărginașe vei da și peste figuri mai îndoielnice; din păcate, dacă stai să îi asculți un pic, vei auzi că mulți dintre ei vorbesc… româna.
Asta e o evaluare foarte scurtă, nici 5% din ce am captat în memorie pe durata a 5 zile. Am rămas cu mult mai multe chestii, printre care și nostalgie sau fascinație. E sigur una din destinațiile pe care le-aș alege ca să trăiesc o perioadă mai lungă acolo.
În loc să vă prezint toate clișeele pe care le poți vedea sau citi prin enciclopedii, vă arăt aici câteva chestii mai inedite pe care le-am surprins pe durata șederii mele la Viena:
Misto pe la mnealor’ … apropo n-as fi bagat chiar mana in foc dar credeam ca tu esti ala cu nasul mare :))
acuma ma simt usurat ca am tinut a precizez 😛 oricum si eu am nasul mare, dar nu chiar asa.