Asta era una din întrebările neelucidate ale copilăriei mele. În timp ce săpam cu lopățica în fața blocului ne imaginam cam pe unde am ieși dacă am continua să săpăm la nesfârșit. „America!” se număra printre răspunsurile frecvente, probabil izvorât din fascinația asupra tărâmului făgăduinței în contrast cu plaiurile postcomuniste.
Și am rămas cu această gogomănie infantilă în subconștient, până m-a bătut gândul să verific, apoi am rămas dezamăgit. Orice punct al României are ca antipod o porțiune din Oceanul Pacific, la est de Noua Zeelandă. Deci, dacă am săpa, la capăt ne-ar împroșca un jet de apă sărată în față. Adulthood sucks!
