Cu politica sunt ca cu o femeie de care am divorțat și copilul e în custodia ei totală. Din păcate legile i-au oferit toate drepturile parentale femeii, deși e o curvă ordinară. Ideea e că eu am șansa să îl văd foarte rar, deci când vine timpul, am obligația morală să ajung în preajma lui.
Mâine e ședință cu părinții și mă voi prezenta fără echivoc, pentru că puștanu e în zona retrogradării cu notele și, deși știu că în următorii ani tot proasta o să îl ghideze în viață, măcar voi fi împăcat că am depus minimul efort să îi ofer un sfat, o vorbă bună.
Mărturisesc că sunt mândru că locuiesc în Ardeal și am un resentiment tot mai puternic față de lumea de dincolo de Carpați. Aici nu intră și cei cu mintea limpede, în general cei care gândesc „ca noi”. Dar din păcate ei reprezintă o minoritate.
Când am aflat prima dată de candidatura lui Klaus Iohannis la Președinție, m-a lovit un sentiment pozitiv, nu știu cum să-l numesc, dar mi-a căzut bine. Apoi, după ce l-am auzit vorbind, mi-am dat seama că omul e de fapt un robot. Vorbește ca un robot, și gândește ca un robot. E programat să facă bine, nu are gânduri rele, dar nici nu are charismă. Dacă aș merge la o bere cu el, m-aș plictisi după 2 minute. Și cu toate acestea, robotul Klaus Iohannis ar fi fost cel mai bun lucru care i s-ar fi putut întâmpla României în ultimul secol. Dintr-un singur considerent. Numele său.
Eu îl votez pe Klaus Iohannis doar pentru numele său. Și asta pentru că rolul Președintelui României e să reprezinte țara prin imaginea sa, în afară. N-are altă treabă. Funcția de Președinte e aproape cel mai bine plătit job ca să nu faci nimic. Doar să pozezi. Dacă România e un cont de Facebook, Președintele e poza de profil. Și toată lumea își alege poza de profil după cât o duce mintea. Dacă ești urâtă, pui poză cu flori. Dacă ești cocalar, pui poză cu tine în club îmbrăcat în roz și cu băutura în mână. În schimb, poza lui Iohannis ar fi fost cea mai bine aleasă poză de profil pentru România, poza ideală.
Să iasă Iohannis președinte, e ca și cum ai decupa România de pe harta Europei și ai lipi-o undeva între Elveția și Germania. Faptul că noi NU îl alegem pe Iohannis, ca proștii, e ca și cum ar veni Adriana Lima și ți-ar zice că vrea o noapte cu tine pe gratis, iar tu îi răspunzi că mai bine te duci pe centură și îți iei o curvă pentru un milion.
Partea proastă e că Adriana Lima nu va mai veni niciodată la tine după asta, nu e ca peștișorul de aur care îți acordă trei dorințe. Ai avut doar o singură dorință, și tu ai dat cu piciorul la ea. Klaus Iohannis nu va mai candida niciodată la Președinție, pentru că un perdant rămâne un perdant. Și uite-așa România va deveni de mâine cocalarul cu poză în club îmbrăcat în roz și cu băutura în mână, cocalarul care a crescut toată copilăria doar la mama sa, aia curvă ordinară.
