Selfie-ul: de unde și până unde?

Selfie-ul a devenit deja o banalitate în limbajul nostru de zi cu zi, l-am acceptat în mod natural, la fel cum acceptăm tehnologiile în permanentă schimbare ce fac posibilă această formă de fotografiere care capătă o popularitate tot mai mare în rândul unui public tot mai variat. De la staruri pop și președinți sau Papă, până la roboți de pe Marte, toată lumea a intrat în acest fenomen de manifestare socială, fie că vorbim doar de o simplă joacă, în mod sarcastic, adică să facem ce fac „ceilalți”, fie că deja ni se pare un lucru normal, fiind o modalitate comodă și rapidă de a capta imagini cu noi înșine și eventual a le posta pe rețele sociale.

În anul 2013 selfie-ul a fost declarat cuvântul anului de către Oxford English Dictionary, însă originile sale datează din 2002, când se pare că a fost menționat pentru prima dată pe un forum de știință. Dacă ne referim însă la procesul în sine de a face fotografii cu propria persoană fără ajutorul alteia, putem spune că primul „selfie” a fost făcut în anul 1839 de către Robert Cornelius, care, datorită mecanismului încet de fotografiere, a avut destul timp să se așeze în fața aparatului și apoi să revină pentru a termina captura. Iar prima fotografie făcută de către o adolescentă în fața oglinzii datează din anul 1900, înfățișând-o pe marea ducesă a Rusiei Anastasia Nikolaevna. Deci, glumind puțin, ea a fost prima pițipoancă care și-a făcut vreodată un selfie în oglindă.

Iată că această tendință nu e tocmai nouă, se pare că e înrădăcinat în firea noastră faptul de a ne face selfie-uri, nu ne mai rămâne decât să găsim noi și noi tehnologii care să ne faciliteze experiența. În vara asta am văzut pe wall-ul meu de Facebook tot mai multe persoane care postau selfie-uri cu ei de la mare, apărând singuri în cadru sau alături de prieteni. Iar foarte multe dintre ele au fost efectuate cu ajutorul unui selfie stick (care apărea și el în imagine – corect sau nu? e de dezbătut…) De ce folosește lumea selfie stick-uri? M-am întrebat prima dată când am aflat de existența lui. Ei bine, acesta e menit să suprindă cadre de la o distanță mai mare decât lungimea mâinii. În felul ăsta, unghiurile sunt mai largi, ai o stabilitate mai bună și poți surprinde mai mult din background. E foarte util în cazul sporturilor extreme, la concerte sau de exemplu, pentru jurnaliști de teren, care acum pot să își facă treaba ca înainte fără să mai aibă nevoie de un cameraman.

E recomandat ca, în cazul achiziționării unui astfel de gadget, să ai în vedere următoarele: să fie extensibil (la lungimea dorită), deci să poată fi compactat și să ocupe cât mai puțin spațiu, respectiv să aibă telecomandă bluetooth, adică să acționezi butonul de declanșare de pe mâner. Apoi, mai trebuie să dai atenție și stabilității oferite.

Un alt gadget folositor e obiectivul de selfie-uri, un accesoriu care se situează la limita dintre fotografia de amatori și cea profesionistă. Acesta se fixează pe smartphone și oferă un unghi mai larg, o claritate mai mare, astfel că nu vei mai avea imagini distorsionate sau colțuri întunecate.

Pentru mine, desăvârșirea în materie de selfie-uri se va atinge când vom avea un dispozitiv plutitor în aer căruia putem să îi comandăm să ne urmeze și să ne facă poze când dorim, la comandă vocală. Oh, wait ! Există deja așa ceva, dronele… Mai trebuie să lucrăm un pic la stabilitate, și gata.