Eu cu cine votez?

Stau şi-mi văd de viaţă, încercând din răsputeri să mă bucur de ea, dar reveria mi-e scurtcircuitată frecvent de gândul că aparţin unui stat şi depind în mare măsură de ceea ce se hotărăşte de sus. Suntem în prag de alegeri prezidenţiale, dar deşi nu sunt nici personaj de Caragiale, nu sunt nici turmentat la momentul când scriu, tot mi se fâţâie prin cap întrebarea: Eu cu cine mama naibii votez?

Mă cunosc şi am convingerea că ştiu să citesc oameni, pe unii îi aşez în tipare doar după ce le văd faţa, pe alţii trebuie să-i cunosc mai bine ca să dau un verdict, uneori mai şi greşesc, spre bucuria sau dezamăgirea mea, dar când citesc lista candidaţilor simt că nu am niciun dubiu că viitorul României va fi la fel de negru, oricare dintre aceşti coioţi vor muşca costiţa supremă, fotoliul de la Cotroceni.

Îl avem întâi pe câştigătorul alegerilor din 2009, primul în sondaje(UPDATE: Am auzit că Geoană ar fi cu 1 procent peste. Nu vă stresaţi, oricum.), Traian Băsescu, acest păpuşar ventriloc cu faţă de inocent, ce şi-a depăşit în nenumărate rânduri atribuţiile, dirijându-i de la spate pe alde Tăriceanu, apoi Boc. Va câştiga în mode cert un nou mandat, nici nu ştiu de ce se mai cheltuie bani pe alegeri. De ce? Pentru că a ştiut să joace bine cărţile. Pentru că poartă masca omului de rând, ştie să comunice cu poporul. Pentru că în mandatul său am intrat în UE. S-au mărit pensiile. A cochetat cu reducerea corupţiei. Nu sunt tipul negativist absolut să afirm că nu s-a făcut nimic. S-a făcut. Nu ştiu dacă altă formaţiune putea să facă mai mult. În orice caz, au avut şansa să o demonstreze înainte. Şi n-au făcut-o.

Mircea Geoană. Părerea mea, o proastă nominalizare din partea unui partid puternic ce avea totuşi şanse să-l doboare pe anteriorul. Cu el niciodată. Pentru că e naiv. E de suprafaţă. E de moment. E neputincios. E dejucabil. Pe ce mă bazez? Pe ceea ce scoate pe gură. Asta îmi ajunge.

Crin Antonescu. Un bărbat bine, ar spune femeile, cu chip angelic şi ochi albaştri pătrunzători. Nu văd nicio răutate în el. Dar nu-l văd preşedinte, pentru că nu are experienţă. Şi acum România nu are nevoie de experimente. PNL-ul şi-a demonstrat mediocritatea în guvernul Tăriceanu.

Urmează plutonul. Cei care fac ca buletinul de vot să nu conţină doar o foaie, ci probabil două-trei. Gure-sparte, paranoici, simbolici şi alte brânzeturi.

Asta am în faţă, pune-mă să aleg! Mulţi ar spune: păi de aia stau acasă şi nu mă interesează politica. Eu spun că eşti prost. Că te plângi apoi că ţara e de căcat şi te apuci de petiţii online şi înjuri în autobuze, în staţii, în parc. În Germania o prezenţă de 70% la vot se consideră slabă. Nu de aia e Germania unde e. Dar e un semn, e un început. Du-te să votezi, chiar dacă nu ai cu cine. Alege-l pe cel mai bun dintre cei răi.