Apropo, titlu-i din fotbal, nu despre munca la negru. În fiecare an luăm cu asalt competițiile intercluburi cu o groază de echipe de tip ciupercă și ne batem cu pumnul în piept că reușim să învingem echipe mediocre în fazele de calificare, până ce dăm peste cluburi serioase care ne administrează o palmă sănătoasă peste bot în cel mai realistic mod posibil.
A’ma dacă m-aș numi Dragomir aș scoate din mânecă interminabila retorică „n-avem bani, n-avem infrastructură etc.” Greșit. Vă anunț în premieră și în exclusivitate că am aflat secretul inevitabilei pierzanii. Antrenorii se îmbracă în costum. Vă las un pic să digerați afirmația asta. Bă, ai auzit ce am zis? Antrenorii se îmbracă în costum la meci. În momentul în care antrenorul își ia pe el cel mai Armani dintre costume, echipa o ia în bot. Până ce vine cu „treling” sau cel mult cămeșă de tractorist și opțional are în buzunare o pungă de semințe, avem șanse să batem orice adversar. Când antrenorul își ia pe el costum, pac, poți fi sigur că o luăm. Pentru că de ce se îmbracă omul în costum? Că e depășit de situație și e mândru că a ajuns acolo și cică respectă competiția și îl vede lumea că e șmecher. Aseară am tras un pic cu ochiul la meciuri. Contra era cel mai bine îmbrăcat, așa că Petrolul a luat-o cu 5-1 (Dați un Google după Cosmin Contra la imagini și nicăieri nu-l vezi cu costum pe teren). Apoi și pe Pustai l-am văzut la patru ace, dar îi era desfăcută un pic cămașa. Așa că a luat-o mai ușor, 0-1. Pe ălalalt de la Astra nu l-am prins, dar pun pariu că îi lucea mai bine stofa decât cea a matematicianului. 0-2.
HAINA soarta…