Românu’ average este cunoscut ca fiind un boon vorbitor de engleză, chiar dacă această limbă nu e de provenienţă latină. Una peste alta, se împacă bine cu ea. O mănâncă pe pâine, o înghite. Un mare rol îl joacă şi faptul că filmele americane atât de consumate nu sunt traduse, ci doar subtitrate, nu ca în majoritatea altor ţări, ceea ce, dacă mă întrebi pe mine, e un lucru de aplaudat. După cum ziceam, engleza o vorbeşte aproape oricine, în orice colţ de bloc şi datorită faptului că sintaxa e apropiată de cea a limbii române, nu e “pretenţioasă” ca franceza, să zicem. Însă chiar şi aşa, există unele expresii care nici în ruptul capului nu pot fi traduse mot a mot, că sună ca dracu. Una din astea e “at the end of the day”. N-am atâtea fire de păr de câte ori am văzut subtitrări în care sintagma s-a tradus “la sfârşitul zilei”, când colo e clar că înţelesul ei e “în cele din urmă”. Îi înţeleg totuşi pe veveriţele sau gândăceii torrentaţi care, bravo lor, cum apare un film sau serial de peste ocean îl şi traduc până dimineaţa următoare, ei au scuza că o fac la repezeală şi cu duzina, dar cel mai important, nu sunt profesionişti. Dar când văd şi la TV greşeala asta, îmi vine să-mi smulg firele alea de am pomenit adineauri. Băieţi şi fete, băgaţi la cap odată: “at the end of the day” e toată ziua “în cele din urmă”. Got it?
pai si cei dela tv tot de pe net i-a subtitrarile :D.