Rămâne o enigmă pentru mine. Încep să cred că pasta de dinți nu se termină niciodată. Cunoști senzația? Că oricât ai crede că ai stors tot din tub, tot mai iese ceva dacă ești perseverent. Apeși în toate colțurile, împachetezi tubul, încât să nu rămână loc în care ar mai putea sălășlui urmă de pastă. Asta e o lecție de viață predată de tub, oameni buni, să nu cedați niciodată. Ai încredere în resursele tale, chiar dacă pare că s-au epuizat în totalitate.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=TuEdU_lrtZk[/youtube]
Interesanta pararela ..nu m-as fi gandit niciodata sa o fac, dar intradevar omul are resurse nelimitate si depinde doar de el sa le foloseasca la maxim.. plus ne folosim doar o parte asa mica din creier, nu-i pacat sa lasam sa se iroseasca?
pai da, pe ideea ta, ne folosim doar de o parte din partea pe care o putem folosi 😛
Si asta e drept , la unii se intampla asta:))
Cramer e za best, i-ar trebui un Nobel pentru comedie … aaa, nu exista?!