Simplu. Pentru că facem piese pentru Eurovision.
Hai să vă explic. În fiecare an unii indivizi sau trupe de la noi se strofoacă să scoată cea mai kitsch piesă posibilă, cu gândul că vor intra la sufletul cât mai multor națiuni. Iar noi îi trimitem. De exemplu, „Zaleilah” e o zornăială în toată regula, un conglomerat ieftin de influențe orientale, sud-americane, țigănești, text în engleză și spaniolă, videoclip filmat în toată lumea etc. Ce au obținut? Chuchu.

În schimb, există o grămadă de piese ce rulează pe radio și TV care „sună bine” și ar avea potențial să prindă și în afară. Un exemplu ar fi Laurentiu Duta – Shining Heart ft. Andreea Banica. Ăștia clar au gândit piesa pentru topuri, dar după finalizare cineva trebuia să îi împingă de la spate să participe cu ea la Eurovision.

Avem și confirmarea că în ultimii ani piesele cele mai sonore se clasează sus și sunt votate de cele mai multe țări, în ciuda tendinței de fraternizare geopolitică. Euphoria a lui Loreen de anul ăsta n-are altceva decât un refren foarte bun, în stilul anilor ’80.

Ar mai fi o strategie diametral opusă, și anume să șochezi. Alegi o înfățișare absolut ridicolă și cânți ORICE. Vezi cazul mortăciunilor din Norvegia care au câștigat în 2006 sau babelor de anul ăsta de pe locul 2, cu un picior în mormânt și cu altul pe scenă.

Deci propun pentru viitor una din 2 variante:

1. Luăm o piesă din topuri, o Innă, un DJ Project, ceva și o trimitem la Eurovision prin vot, fără preselecții și jurizări.
2. Luăm cei mai urâți oameni din România, dacă se poate fără dinți, cu bube, ochi de sticlă, schilozi, le punem chiloți pe față, și îi punem să cânte hip-hop. Succes garantat!

(No Ratings Yet)

 Loading ...

Se spune că matematica e limbajul universului. Suntem sclavii unor pattern-uri ce legiuiesc asupra bunului mers al fiecărei molecule ce ne înconjoară și ne compun. Noi nu le distingem, dar ele există în micro și macrocosmos, ele asigură o ordine seacă, inumană.

Două statistici mari au apăsat pe mentalul colectiv al întregii suflări bavareze înaintea încleștării cu Chelsea în mult anticipata finală Champions League de pe Allianz Arena: NICIODATĂ o echipă ce a găzduit finala la ea acasă nu a reușit să câștige trofeul; ÎNTOTDEAUNA, când finala s-a organizat la München, echipa ce s-a impus a câștigat trofeul în premieră. Aceste date seci dădeau ca favorită echipa londoneză, în ciuda tuturor previziunilor și așteptărilor.

Încă din minutul 0, elevii lui Heynckes au dorit să arate că meciul se joacă pe teren, aici, acum: „orașul nostru, stadionul nostru, trofeul nostru” – și nu undeva în caietul de statistici, undeva, la nivel molecular. Bayern avea toate prerogativele: era echipa mai bună, echipa care joacă fotbal în adevăratul sens al cuvântului și nu încearcă să îl păcălească. Robben, Ribéry, Müller, Gomez au condus asaltul masiv asupra unei trupe londoneze mute, pitite în propriul careu. Ocaziile de gol create încă din debut ofereau perspectiva unei partide câștigate la pas. Însă, poarta lui Cech parcă era un pol magnetic ce respingea cu seninătate toate încercările balonului de a o străpunge. Aproape de minutul 83, raportul cornerelor ajunsese la un grad ridicol, 18-0 în favoarea lui Bayern. Atacul susținut, ca la handbal, cu multe mingi conduse pe flancuri nu a dat niciun rezultat. Însă, minune, cross-ul lui Toni Kroos venit din partea stângă a careului l-a găsit pe Müller, care l-a executat printr-o lovitură de cap pe Cech, descătușând tribunele. 1-0 cu 7 minute înainte de finiș părea scorul perfect pentru o victorie muncită, meritată. Drogba nu a fost însă de acord, iar la primul corner bătut de englezi, l-a învins cinic pe Neuer în minutul 88 și totul începea să se dărâme. În memoria tuturor rula deja filmul de pe Camp Nou, unde Chelsea a răpus-o pe Barcelona în mod similar, cu doar trei săptămâni în urmă, dar și filmul mai vechi al finalei dureroase din ’99 cu Manchester. Destinul nu poate fi chiar așa de crud și agonia se prelungește peste cele 90 de minute.

Era clar, moralul baverezilor se afla în cădere liberă, e greu să îți revii după ce te vezi egalat atât de aproape de final. Pentru repriza de prelungiri nemții au fost așteptați să intre pe terenul de luptă de englezii așezați deja în formație. Ei au luat primii cuvântul, însă soarta ne-a jucat din nou tuturor feste. În minutul 95, Ribéry obține un penalty, iar Robben e omul numit să pună capăt agoniei. Cech nu se impacientează, încă e vie memoria ratării lui Messi și apără șutul olandezului. De aici încolo pattern-urile microcosmosului ies oficial din umbră și preiau frâiele meciului, fotbaliștii devin doar niște păpuși moarte într-un teatru al destinului scris dinainte.

Nemții nu mai pot face nimic să evite loviturile de departajare, acolo unde, culmea, conduc în statistici. Însă, pare că și-au epuizat lozul câștigător în semifinala cu Real. Lahm execută primul, marchează, iar șutul lui Juan Mata e blocat de Neuer. Pentru a treia oară, destinul se joacă cu inimile bavarezilor, oferindu-le speranțe deșarte. Spre deosebire de Kaka, David Luiz marchează cu o siguranță debordantă. Urmează Neuer la penalty, față în față cu dușmanul și îl învinge. Apoi, Lampard nu e Sergio Ramos și își face datoria. Cu un picior în barca lui Wolfsburg, Ivica Olic ratează și o scoate din cărți pe Bayern. Ashley Cole a trăit multe și e sigur pe el. Marchează. Schweinsteiger, eroul de pe Bernabeu își așează mingea, înainte de șut ezită, trimite în bară și își pune tricoul în cap. Azi altul e eroul. Drogba, față în față cu Neuer, are trofeul în vârful bocancului. Neuer, considerat de mulți cel mai bun portar al momentului, nu ghicește colțul, ca Cech și fanii englezi exultă. Sunt câștigători pentru prima oară, așa cum era scris dinainte. Steaua lui Bayern, cea de-a 5-a, se stinge și rămâne cu gustul amar al unei noi finale pierdute, după cea din 2010 cu Inter.

(No Ratings Yet)

 Loading ...

Am (ră[mas)că] când am aflat de noul produs de la Ciuc. Cui i se adresează? Că de fiecare dată când auzi “lămâie” asociat cu bere, e clar, asta-i bere pentru femei! Da ăstia nu pomenesc în niciun moment ideea că aşa ar sta lucrurile. În plus, în reclamă testerii sunt băieţi, deci un lucru e sigur. Mă rog, la cum arată, parcă n-au băut niciodată altceva în afară de limonadă pe terasă.

Deci, în care univers un băutor de bere adevărat ar lua de bună gluma asta de produs? Dacă urmăreşti reclama presupunând că toate replicile băieţilor sunt sarcastice, obţii antireclama perfectă pentru bere! Doar 37% bere…

Şi de când poate fi sloganul ăsta “Doar gustul contează” acceptabil pentru orice bărbat cu mintea la cap şi minim respect de sine? You shittin me? Doar alcoolul contează! Berea e cea mai ieftină băutură decentă (evident, excludem spirtul sanitar “Mona” – doar pentru adevăraţii bărbaţi) prin care poţi să devii interesant. Şi în lumea asta ai nevoie să devii cât mai repede interesant. 1,9% alcool? Ieşi afară! Pe o sticlă de bere adevărată vreau să văd cât mai mult la sută alcool. 5 minim, şi de aici în colo orice sutime e un dar divin. Am un om care poate gira tot ce zic (la 0:42 despre gust):

(2 votes, average: 3.00 out of 5)

 Loading ...

RCA este o asigurare prin intermediul căreia terții prejudiciați în urma unui accident auto, produs din vina conducătorului auto asigurat, primesc despăgubiri pentru daunele materiale și/sau vătămările corporale suferite.

Această poliță este obligatorie pentru toate persoanele fizice sau juridice care dețin un autoturism, de aceea este important să alegeți cu grijă compania de asigurări cu care veți încheia contractul. Tarifele variază de la unele la altele, așa că nu vă opriți la prima, e bine să comparați prețurile. Totuși, acest proces necesită timp și pricepere, există multe elemente determinante ce trebuie evaluate, drept pentru care nu veți primi un preț estimativ din prima fază, totul depinde de datele mașinii Dvs.

Pentru a fi siguri că nu veți rămâne cu buzunarele goale, există servicii pe piață ce au fost create în interesul clienților spre a plăti cât mai puțin pentru aceste polițe. Unul dintre ele este www.rcaieftin.net, unde veți găsi toate informațiile necesare, cât și suport online gratuit.

(No Ratings Yet)

 Loading ...

Dj Scream

The Scream (original)

(No Ratings Yet)

 Loading ...

Un mic reportaj foto pe care l-am făcut pentru facultă. Ideea subiectului mi-a venit pe loc, în timp ce urcam pe Piatra Secuiului (Székelykő) și am dat nas în nas cu niște parapantiști din Cluj.

Parapantism în România: www.skyfly.ro

(No Ratings Yet)

 Loading ...

Cred că e o experiență comună pentru mulți, când dai sign out din căsuța de mail Yahoo îți apare o pagină Yahoo România pe care ăștia bagă titluri de articole din presa românească, așa că mai dai o geană în treacăt, dacă sunt destul de atrăgătoare.

Dar hop, peste o vreme numa vezi că pe Wall-ul tău de pe Face lumea e înștiințată de exact ce ai citit tu mai înainte. Mie personal nu-mi cade bine. Evident, chestia asta se întâmplă doar dacă undeva în trecut, așa pe nerăsuflate, ai răspuns opțiunii de a conecta Facebook cu Yahoo, dracu mai știe în ce fel și chip, ideea e că sunt conectate și informațiile se plimbă între una și alta.

Soluția: în Facebook, dreapta sus, apeși pe triunghiul echilateral, apoi Privacy Settings, apoi Apps and Websites (Edit Settings), apoi din listă alegi Yahoo!, apoi aici ai două variante: ori elimini aplicația de tot (Remove app), ori o faci să fie mai astâmpărată și alegi la Who can see posts this app makes for me on Facebook? “Only Me”.

(No Ratings Yet)

 Loading ...